Jean Dorst spunea: “Foloasele aduse de pasari sunt inestimabile. Daca aripatele ar dispare prin absurd, s-ar instaura domnia feroce a insectelor”.

…apa si uscat, asociate intr-o infinitate de medii – ghioluri, japse, garle, mlastini si zone inundate, intrepatrunse de intinderi aluvionare, nisipuri, fixate sau miscatoare, si grinduri. Pasarile din delta alcatuiesc un amestec de specii cu adaptari la mediile acvatic, amfibiu si terestru. Putinele mamifere, reptile si amfibii si chiar pestii, mult mai numerosi decat acestea, nu ating nici pe departe numarul speciilor de pasari pe care delta le gazduieste de-a lungul celor patru anotimpuri.

Abundenta de hrana, pe care delta o ofera pasarilor, a determinat instalarea aici a unui numar mare de specii. Apele, cu concentratie mare de saruri, pe langa faptul ca nu ingheata, contin vietuitoare, ce se dezvolta in masa, avand mai putini concurenti adaptati la acest mediu. Cu acestea se pot hrani pasarile, care ierneaza pe lacul Techirghiol in perioada cand Delta si lagunele ingheata. In iernile aspre, in zona de contact dintre Dunare si mare, se strang, de asemenea, stoluri mari de pasari atunci, cand apele dulci ingheata. Pasarile scufundatoare pot sta si pe mare pana la cativa kilometri departare de tarm, unde apele au adancime relativ mica (pana la 10 m).

Pe o suprafata de aproximativ o sutime din cea a Romaniei, cat are Delta Dunarii, excluzand Carpatii, isi gasesc conditii optime de trai cam tot atatea specii de pasari, unele unicate numai pentru delta (peste trei sferturi din speciile de pasari cunoscute in Romania sau care o strabat in timpul migratiilor). Ritmul vietii este adaptat la ritmul inundatiilor. El este acela care hotaraste cand trebuie sa aiba loc reproducerea pasarilor, cand este perioada optima de hranire a puilor si cand poti migra. In anii cu viituri mari predomina speciile legate de mediul acvatic, pentru ca in anii cu viituri reduse sa prolifereze cele cu adaptari la mediul terestru. Clima, mai uscata si calda vara si mai blanda iarna, este favorabila pasarilor sudice (sezonul cald) si celor nordice (in cel rece).

Dar adevaratul farmec al deltei este dat de calmitatea si solemnitatea ei, sparte pe alocuri de tipetele pasarilor. Delta e o uriasa sala de concert, in care flautul privighetorii si trilurile cintezoilor, punctate de tobele ciocanitoarelor si de oboiul cucului dau adevarate recitaluri. In stufaris ciudatul glas al lacarilor, asemanator cu oracaitul broastelor, acopera macaitul si fluieratul ratelor, latratul starcilor, nechezatul corcodeilor, horcaitul carsteilor. Peste luciul japselor, chiraitul pescarusilor este stapan. Mugetul buhaiului-de-balta, ce vine de pretutindeni si de nicaieri, rasuna din cand in cand pe intinderile de ape. Noaptea vine randul fluierarilor, ale caror glasuri melancolice se insotesc din vazduh si pe grinduri, se cheama, se aduna. Cele mai mari pasari sunt tacute – lebada cucuiata, lopatarul, chiar pelicanul. Dar daca ai prilejul nepretuit de a te apropia de o colonie de pelicani, vei auzi grohaitul lor profund si ragusit.

A nu proteja aceasta bogatie a naturii este cea mai condamnabila fapta indreptata impotriva naturii, dar si a a omului. Impotriva Deltei Dunarii si interesului fata de acest veritabil refugiu avifaunistic european si asiatic…

Cei care ignora Muntii Macinului si sustin ca ar fi doar niste dealuri golase, ce abia depasesc 400 de metri, se insala amarnic. Peisajul este unic, crestele erodate sunt spectaculoase, salbatice si suficient de abrupte ca sa puna la incercare un drumet experimentat.
Ceea ce da unicitate locului este extraordinara zestre de fauna si flora. A fost declarat Parc National acum trei ani. Este singura zona de acest gen din Europa, unde se „intersecteaza“ specii asiatice cu mediteraneene si central europene, unele rare, altele amenintate cu disparitia.
Pe partea de vegetatie, unele specii se afla aici la limita extrema a arealului lor mondial. Culmea Pricopanului este principalul culoar de migratie, din apropierea Deltei, a peste 180 de specii de pasari. Sunt rapitoare care cuibaresc numai aici.
Daca admiistratia parcului se arata preocupata sa puna in valoare toate acestea, comunitatile locale ridica din umeri. Oamenii vor un singur lucru: sa se redeschida cariera de granit ca sa aiba unde lucra, chiar daca dinamita alunga zburatoarele protejate si ameninta timidele tentative turistice.
Doar bune intentii
Erodate de intemperii, culmile celor mai vechi munti din Romania – si unii dintre primii formati pe continent – au dat nastere la creste zimtate si formatiuni uluitoare.
Geograful Ion Cornea facea urmatoarea descriere a Culmii Pricopanu-lui, de langa orasul Macin: „E unul dintre muntii cei mai salbatici si mai vrednici de vazut din toata Romania. Drept care, chiar daca, cititorule, te vei fi suit pe toti muntii Europei, sa te sui neaparat si pe Pricopanu. E unic in felul lui in toti muntii tarii: o avalansa de uriase blocuri granitice cazute din cer si ingramadite unele peste altele“.
Lucrurile care-i tin pe turisti departe de toate aceste frumuseti pot fi enumerate intr-o fraza: drumuri proaste, mijloace de transport insuficiente, lipsa totala a locurilor de cazare. Singurul hotel, cel din orasul Macin, e in refacere, vechile popasuri care mai functionau, de bine, de rau, pe vremea impuscatului, si-au inchis demult portile, restaurante nu-s. Nici macar pensiuni la localnici – doar bune intentii.
Turism de nisa si de tranzit
Exista totusi doua-trei agentii care aduc turisti straini in Macin. Sunt specializate in ecoturism, au parteneri in afara si ii vizeaza pe iubitorii de natura.
„In fiecare an – mai putin anul asta – am adus doua-trei grupuri de cate 10-16 insi“, spune Tibi Tioc, de la Tioc Reisen. Majoritatea vizitatorilor sunt ornitologi care, culmea, se arata incantati de pustietatea locurilor si de faptul ca aici nu au patruns inca betoanele si termopanele. E drept ca nu adasta prea mult in zona: vin din Delta, observa pasarile cateva ore, apoi pleaca mai departe, pentru a fi cazati la Amara.
In ciuda infrastructurii care lipseste, perspective pentru dezvoltarea turismului sunt, spune Viorel Rosca, seful Parcului National Muntii Macin. Anul trecut, povesteste acesta, s-a trezit cu doua autocare de suedezi. Oamenii au fost incantati. Anul asta, in iulie, si-au anuntat intentia de a descinde in zona nu mai putin de 30 de grupuri!
Excursii pe magar
Viorel Rosca spune ca au fost refacute si omologate sase trasee turistice, care pornesc tot din atatea localitati de la baza muntilor. Potecile au fost configurate astfel incat turistul sa poata trece prin puncte de belvedere, la limita zonelor de conservare speciala. Cei interesati pot sa beneficieze de serviciile unui ghid, biologul din parc le sta la dispoziţie.