Salutare! Vă mai amintiţi de mine?
Sunt eu, pelicanul creţ.
Cel împuşcat…
Bine, acum că tot veni vorba, Poliţia din Tulcea a zis că nu am fost împuşcat. Oi fi murit probabil de bătrâneţe, nici eu nu-mi mai dau seama. Şi nu prea mai contează, că oricum sunt mort!
Serios, chiar nu vă mai amintiţi? Ciudat, presa a tot scris de mine, a fost un întreg scandal în lumea ecologiştilor, forumurile ornitologilor au vuit. Şi exact ca-n bancul cu ciobanul… Şi la ce mi-a folosit??
ghinionist1
Nu prea mai ştiu care a fost ordinea evenimentelor, dar parcă zburam liniştit pe lângă Uzlina, în vecinătatea unei lebede cumsecade, iar în secunda următoare m-am trezit fără vlagă în apă. Cu aceeaşi lebădă lângă mine. Asta era plină de sânge, cred că şi eu la fel, că altfel nu ne-ar fi putut pescui Iliuţă şi prietenii lui, care şi-au transformat barca în ambulanţă. În barcă m-am cam „pelicănit” la lebădoiul acela care prea se ţinea după mine, dar ne-au imobilizat fotografii, ne-au înfofolit în nişte pături şi nu ne-am mai putut certa în voie.
I-am auzit vorbind cu unu` Mihaiu, şi peste puţin timp ne-au mutat într-o rapidă, la Marcel, şi aşa am văzut şi noi Tulcea. E-adevărat, cam în ceaţă, că mă cam durea aripa şi ciocul nu-mi era, din câte îmi dau seama, tocmai întreg.
Aşa l-am cunoscut pe doctorul Cucu, cel care a încercat să îmi repare aripa, dar l-am auzit spunând că nu prea am şanse. Nu ştiu ce înseamnă asta, dar cei din jurul meu se tot întrebau dacă am să supravieţuiesc lângă o cherhana sau dacă nu ar fi mai bine să mă împăieze… sigur, pe mine nu m-au întrebat, aş fi ales prima variantă!
Aşa că am pornit într-o altă călătorie, spre Bucureşti..
Poate dacă am să vă spun că acum sunt împăiat o să vă simţiţi mai bine? Poate treceţi să mă vizitaţi, pe la Muzeul de Biologie, sau poate s-or îndura ăştia de aici şi m-or aduce la Tulcea, că tot se deschide noul Muzeul de Ştiinţe ale Naturii…
În fine, am uitat care e ideea, dar mă tot întreb. O fi adevărat că am murit? Şi dacă da, o fi din cauza petrecăreţilor din Galaţi care şi-au refulat frustrările împuşcând tot ce zbura prin zonă?
Sau, vorba unuia, Dogaru…oi fi murit de bătrâneţe?