27 Apr
Acesta este un material pentru situatii de criza. Criza de redactori, criza financiara…totuna. Dealtfel, dupa o zi intreaga petrecuta cu spor in cimitir, de Pastele Blajinilor, localnicii din Sfantu Gheorghe decreteaza in cor, cu un zambet suspect (ca sa nu ii spun altfel…): E CRIZA!
Am pornit pe Dunare – cum altfel? – pe bratul Sfantu Gheorghe, lasand in urma Tulcea si rand pe rand toate satele si refugiile pescaresti.
Cel mai lung canal din Delta si unul dintre cele mai spectaculoase este canalul Litcov, pe care noi l-am parasit pentru a traversa Lacul Puiu.
Pana la Puiu insa, revin putin pe canal in apropierea Caraormanului.
Frumusetea Litcovului este ciuntita de aparitia la orizont a unei cladiri hade… fosta fabrica de prelucrare a nisipului. Un plan absolut cretin al comunistilor, alaturi de cel de a transforma delta intr-un nou baragan.
Caraorman, locul uitat de Dumnezeu
Un sat absolut atipic, pe care comunismul si-a pus iremediabil amprenta. Le e sortit sa traiasca alaturi de ruinele care ingrozesc turistii.
Din tot arsenalul de la Caraorman au fost transferate Santierului Naval Mangalia doar doua macarale portuare, restul utilajelor si instalatiilor au fost … prada de razboi. Localnicii sustin cu tarie faptul ca ei nu au luat nimic, ci ca altii ar fi furat. Ce a mai ramas a fost concesionat unei firme private, care a vandut la fier vechi tot ce se putea vinde si a plecat fara sa ii pese de clauza contractuala potrivit careia locul ar fi trebuit curatat.
Mai sunt si blocurile… din care au ramas doar zidurile si, pe alocuri, acoperisul. Erau destinate muncitorilor de la fabrica si, la un moment dat, au fost finalizate. Dar a venit revolutia si totul a fost lasat balta. Totul, mai putin materialele de constructii, pe care localnicii le-au refolosit, in propriile gospodarii.
Singurele fiinte care nu se lasa impresionate de reminiscentele cladirii care s-a vrut de maxima importanta sunt vacile si magarii satului, care in mod parca ironic se adapostesc in apartamentele uitate de oameni si vreme.
Investitii inutile si… ilare
In octombrie 2004 s-au finalizat lucrarile de constructie a unei sosele de legatura intre localitatile Crisan si Caraorman. Proiectul, finantat prin programul SAPARD, este o initiativa laudabila, dar atat timp cat nu este rezolvat accesul catre Crisan, soseaua este perfect inutila: intra in Caraorman doar pe o portiune de 300 de metri si nu este continuata pe strada principala, considerata coloana vertebrala a localitatii. Indicatoarele de curba periculoasa, limitare de viteza si borna kilometrica dau un aer modern soselei construite.
Aerul ilar este dat de gafele de montare a indicatoarelor: prima borna indica o distanta de noua kilometri pana in Crisan, iar indicatoarele de limitare a vitezei sunt puse exact invers, adica limiteaza viteza in afara localitatii si anunta sfarsitul limitarii de viteza la intrarea in localitate…
O alta investitie celebra este cea de-a doua scoala, construita in completarea vechii unitati scolare din localitate. Si ca o ironie, dupa constructia acesteia, finantata tot printr-un program SAPARD, din toamna lui 2005, din cauza lipsei de elevi cele doua scoli din Caraorman sunt nefolosite…
Investitiile aici tind spre zero, oamenii nu sunt tocmai interesati sa si faca bani din minunea in mijlocul careia traiesc. Industria ospitalitatii este mult prea dificila pentru localnici, dovada fiind numarul foarte mic de pensiuni.
De la Caraorman drumul duce mai departe, spre Sfantu Gheorghe, noua Vama Veche deltaica pe timp de vara, iar noi ne continuam drumul pe Litcov, traversam Lacul Puiu si apoi Lacul Erenciuc si intram pe Bratul Sfantu Gheorghe printr-un un mic canal absolut spectaculos, declarat zona strict protejata pentru arinii pe care nu ii gasesti decat aici.
Diminetile trebuie sa fie in Sfantu
La Sfantu, lucrurile stau altfel decat la vecini. Sunt doua lumi in sat: localnicii care isi duc viata fara prea multe evenimente, impartiti intre pescuitul traditional si un trai fara
multe surprize, si cei care fac turism in zona.
Din toamna si pana in primavara vizitatorii din sat pot fi numarati pe degete. Dar odata cu sosirea primaverii satul parca se trezeste la viata.
Diminetile in Sfantu Gheorghe au un iz aparte: cafeaua la bar, sub salcii, este complet diferita de cafeaua de zi cu zi. Poate datorita aerului curat, mirosului specific al zonei, poate datorita pedanteriei cu care localnicii matura centrul satului – mai corect spus grebeleaza centrul satului, pentru ca stradutele sunt pline de nisip – sau poate datorita forfotei de dimineata a localnicilor plecati care incotro si a pescarilor care se intorc osteniti. Sigur, nu in cazul de fata, pentru ca este prohibitie si pescarii respecta cu strictete perioada…
De dimineata tot satul a curs spre cimitir. Care cu cosulete, care cu sacose, altii cu roaba… Au carat mancare si bautura, si pentru cateva ore s-au mutat toti acolo, sarbatorind Pastele Blajinilor. Nu intram in amanunte, cautam doar partea frumoasa a deltei.
„Voila la Mer Noire! C`est bleu!”
La mare nu se poate ajunge cu pasul. Zona este inundata, si cum sezonul turistic nu a inceput inca, nici trocariciul nu este inca functional.
Dar se poate ajunge, pe apa, iar satul, privit de pe Dunare, este o insiruire de casute de vacanta. Privindu-le, stii sigur ca asta este viitorul zonei. Delta este o adevarata resursa, si nu vorbim aici de vanatori sau de pescari, ci de cei care vin sa ii admire frumusetile in liniste si sa aduca naturii un omagiu.
***
O excursie pana la Meleaua Sfantu Gheorghe este o adevarata lectie de ornitologie. Cea mai mare aglomeratie de pasari pe care am intalnit-o. Pe canalul ce leaga Dunarea de melea – Garla Turceasca – ne-au intampinat cateva zeci de pelicani care si-au luat zborul unul cate unul, fara graba. O adevarata parada, care ne-a lasat cu sufletul plin de frumos.
Noul stuf se iteste pe marginea canalului parca sub stricta supraveghere a celui vechi, o imbinare de cenusiu cu verde crud, lasand vederii o imagine greu de uitat.
20 Apr
Am fost în Deltă… iar. De data asta ca să constat pe propria-mi piele că vorba “Avem o ţară superbă, păcat că-i populată” e mult prea adevărată.

Am pornit pe Dunăre, am intrat pe canalul 36, apoi am urmat drumul pe canalul Şontea până în Zona Nebunu. Drum ocolit, prin sălbăticie, pentru a nu întâlni grătăriştii de deltă, cu motoare turate la maxim şi care nu dau doi bani pe liniştea deltei.

Am coborât la o platformă pescărească, unde dealtfel am şi mâncat peşte preparat ca la mama lui, pe plită, afară…. Fără multe alte comentarii, a fost o zi extraordinară, până în momentul în care am ajuns – din nou – în civilizaţie.


Cum Canalul 36 s-a transformat – graţie prevederilor protecţioniste ale ARBDD – într-un soi de canal de centură, un bulevard mult prea tocit al şalupiştilor tulceni sau de aiurea, nolens-volens drumul de întoarcere trece pe aici.
E locul ideal pentru a observa în mediul lor tulcenii ieşiţi la iarbă verde şi peturi grămadă (fantastic cum pot sta ăştia lângă mormane de mizerie fără să fie deranjaţi! Am mai văzut o specie, cei care se feresc cu scârbă de gunoaie, fără însă a strânge măcar din imediata vecinătate. Şi la plecare colecţia de peturi de pe malul apei creşte, direct proporţional cu timpul liber petrecut în natură de semenii noştri).
În fine, pe 36 s-au dus la baltă, graţie unor jmekeri cu yaht, aparatul foto, un telefon şi cam tot ce era pe masă. Băieţii, aşezaţi confortabil la bordul navei Blue Flame (Congaz, prietenii ştiu de ce!) au făcut o manevră identică celei pe care o fac jmekerii la volan în dreptul unei tipe pe o ploaie infernală:au oprit brusc şi au plecat în trombă, suficient pentru nişte valuri adevărate…
20 Apr
BLOGULETZUL LUI ROBERT
Cred ca merita o vizita acest “the cutest Blog on the block”. E plin de idei si…, mai stii ce iese daca dai un ochi? http://lampitze.blogspot.com/
Mie imi place mult mult asta
TRIBUTE TO M.J.
PARODIE
Tocmai am primit o minunată poezie istorică, pe care nu-mi permit să o ţin numai pentru mine. Bine, n-o fi tocmai eco, dar …enjoy!
Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
“Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lângă gura de metrou….”.
“-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur…”
“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.
Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermube si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”…
“-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”
“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea..
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam “conQUIZtador”?
“-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte : Varna, Ialta sau Oituz…”
“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.
“-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.
“Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”….”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
“-Baiazid , hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
“-N-am stiut ca la “fast-foud”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe “branci”…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot…Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zică:
Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică”…
12 Apr
Prea multe posturi serioase…
Azi ne jucăm şi postăm poze de dimineaţă, cu pitici şi piticei


11 Apr
- Uita lucrurile bune din viata si concentreaza-te asupra celor rele.
- Atribuie o valoare excesiva banilor.
- Gandeste-te ca esti indispensabil pentru slujba, comunitatea si prietenii tai.
- Considera ca esti impovarat de munca si ca oamenii incearca sa profite de tine.
- Gandeste-te ca esti exceptional si ca ai dreptul la privilegii speciale.
- Fii convins ca iti poti controla sistemul nervos prin pura vointa.
- Uita drepturile si sentimentele altora.
- Cultiva o aparenta pesimista tot timpul.
- Nu uita niciodata un necaz.
- Nu uita sa-ti para rau pentru tine.
6 Apr
Vechea poveste a animalelor semi-sălbatice din Delta Dunării a revenit de o vreme în actualitate. Fie adusă de noul val de numiri şi de dorinţa de a arăta că se munceşte, fie de ameninţările cu demisia ale pădurarilor aduşi la disperare de dezastrul pe care îl lasă în urmă animalele lăsate libere în pădure.

n Programul de împădurire, în pericol
E cunoscută povestea romanţată a cailor sălbatici din pădurea Letea, dar povestea reală este una care îşi cere rezolvarea. Şi încă repede, pentru că programul de împădurire al Romsilva vizează 2.900 de hectare, iar pădurarii sunt dezarmaţi de atitudinea proprietarilor care îşi lasă animalele în libertate şi care nu sunt tocmai politicoşi când este abordat subiectul.
Deşi există o întreagă strategie referitoare la animalele semi-sălbatice, conducerea judeţului a reluat povestea de la zero: după două întâlniri şi creionarea unui comitet, cu o activitate oarecum săptămânală, s-a stabilit: Direcţia Silvică pune la dispoziţie materialul lemnos pentru construirea ţarcurilor, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei delta Dunării au în sarcină popularizarea, iar Oficiul Judeţean de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie se va ocupa de identificarea animalelor cu ajutorul cipurilor. Planul autorităţilor pare simplu: animalele trebuie prinse şi adunate în ţarcuri, veterinarii urmând să se ocupe de analize.
„Noi ne propunem două ţinte: să identificăm proprietarii, şi să cunoaştem starea de sănătate a animalelor”, a declarat prefectul Vasile Gudu, în cadrul unei conferinţe de presă desfăşurate ieri la sediul Prefecturii.

n Dar măcar suntem optimişti
Direcţia Silvică pune la dispoziţie materia primă pentru ţarcuri, dar fiind vorba de România, unde totul pare mult mai complicat decât în realitate, apare întrebarea de bun simţ: cine va construi ţarcurile? Întrebarea se impune mai ales în contextul în care, pe întreg teritoriul judeţului, există două astfel de ţarcuri. Unul la Chilia Veche, la cererea primăriei, şi altul la Tulcea. De ce la Tulcea? Pentru că nicio primărie nu şi-a arătat până în prezent disponibilitatea să îl preia, potrivit declaraţiei directorului DSVSA.
Totuşi, suntem optimişti: „În demersurile pe care le-am făcut noi către primării o motivaţie a faptului că nu sunt acele oboare în care să adunăm animalele era lipsa fondurilor. Forţa de muncă se va găsi, pentru că există la nivel de primării persoane care primesc un ajutor social, cărora li se vor alătura şi proprietarii animalelor”, spune Marilena Tertiş, directorul DSVSA.

n Suntem buni la teorie…
Deşi situaţia nu este tocmai clară, iar marea majoritate a cailor sunt suspecţi de anemie infecţioasă,
„Se face comerţ cu astfel de animale din deltă, dar aş spune că acum se face comerţ în cadrul legal. Ultima tranzacţie a avut loc săptămâna trecută, 39 de cai au plecat din deltă, dar numai după ce le-au fost găsiţi proprietarii şi au fost cipaţi”, spune prefectul Gudu.
Cum se va derula această acţiune…e greu de precizat Pur teoretic, acţiunea de popularizare cade mai ales în sarcina primăriilor, care, în opinia prefectului Vasile Gudu, ştiu ce au de făcut. Şi tot teoretic, proprietarii trebuie să se implice, pentru că beneficiul final în cazul unei tranzacţii comerciale este al lor, drept pentru care ei sunt cei care trebuie să îşi adune animalele şi să le aducă în aceste ţarcuri.
n …Dar practica ne omoară!
Totuşi, ceva pare să nu fie în concordanţă cu planul frumos creionat de autorităţi: primarii nu au participat încă la vreo întâlnire oficială pe această temă, nu li s-a spus ce au de făcut, nu există vreo măsură care să îi forţeze pe proprietari să îşi adune animalele.
Dar prefectul crede în această cauză, măcar şi prin prisma faptului că se întrevede un câştig financiar pentru primării: „Dacă nu găsim proprietarii de animale înseamnă că proprietar devine automat primăria pe raza căreia sunt animalele. Şi atunci veniturile vin către comunitate”.
Ştiind întinderea în timp a acestei probleme., este cel puţin greu de imaginat cum vor aduna localnicii din Letea patru – cinci mii de cai semi-sălbatici (conform estimărilor DSVSA Tulcea), fie şi numai pentru identificare şi stabilirea stării de sănătate.
1 Apr
Odată cu venirea căldurii, s-a spart conducta cu miniştri, unii mai interesaţi ca alţii să dezbată unicitatea deltei şi oportunităţile de exploatare. La Tulcea au poposit, cu câteva zile în urmă, Elena Udrea şi Răzvan Murgeanu. Unul cu mapa, celălalt cu sapa, dacă ar fi să îl cităm pe cel din urmă.
După un tur religios în triunghiul mănăstirilor Celic Dere – Cocoş – Saon şi declararea unui regret enorm că nu au putut survola delta cu elicopterul, ministrul şi-a declarat brusc foamea la vederea numelor mai marilor ecologiei tulcene, respectiv Ştiucă şi Baboianu. Rapid depăşit momentul, a venit rândul problemelor serioase, după cum urmează:
Proiectele de Deltă în şedinţa de Guvern
Câteva proiecte de o mare anvergură vor fi discutate – ca pachet – în şedinţa Guvernului de săptămâna viitoare. Potrivit declaraţiei ministrului Udrea, amenajarea plajei Sulina, a celor trei miniporturi – Sfântu Gheorghe, Murighiol şi Sarichioi – amplasarea foişoarelor de informare turistică în Maliuc, Mila 23, Crişan, Letea, Dunavăţul de Jos şi semnalizarea şi marcarea obiectivelor turistice din judeţul Tulcea fac parte din pachetul ce va supus aprobării guvernanţilor:
„Toată documentaţia este la faza în care se poate demara imediat licitaţia de achiziţionare de construire a celor trei porturi şi a plajei, noi credem că în şedinţa de Guvern de săptămâna viitoare putem promova Hotărârea de Guvern prin care să reintroducem investiţia din Tulcea printre investiţiile pe care le va face Ministerul Turismului pentru că H.G.-ul din 2006 a expirat în 2008. Cum la Tulcea cei de aici au fost harnici şi şi-au pregătit documentaţia banii pot veni imediat după ce va fi declarat câştigătorul licitaţiei ce urmează a fi organizată”, a declarat ministrul Turismului, cu precizarea că lucrările vor putea începe în toamna acestui an.
Tichetele de vacanţă, în pensiunile din Deltă
Nu mai comentăm dacă sunt sau nu bune tichetele de vacanţă. Odată aprobate, acestea vor intra în circuitul agenţiilor de turism, ministrul Udrea manifestându-şi dorinţa ca aceste tichete să poată fi oferite angajaţilor pentru vacanţa pascală şi să fie valorificate la pensiunile turistice din Delta Dunării.
„M-aş bucura ca în pensiunile şi în unităţile de primire turistică din judeţul Tulcea să fie folosite de la Paşte tichetele de vacanţă şi m-aş bucura ca sumele pe care operatorii din turism le vor câştiga cu aceste tichete să le reinvestească în turism”, a declarat ministrul Udrea.
Construcţiile ilegale din deltă
Sperăm ca noua conducere a Deltei Dunării, noul guvernator, să facă în aşa fel încât aceste construcţii să înceteze şi, mai mult, să fie demolate, a precizat Elena Udrea, declarându-se categoric împotriva celor care construiesc fără să respecte legislaţia.
Nu am o evidenţă clară, dar vrem să putem sprijini A.R.B.D.D.-ul să oprească aceste acţiuni de construire în Delta Dunării. În toate staţiunile turistice din România se construieşte haotic, autorităţile locale permit construcţii care încalcă orice planuri de urbanism zonal, local.
Dezvoltarea urbanistică fără reguli şi fără respect pentru lege şi comunitate trebuie să aibă un sfârşit.
Atribuţiile Ministerului Turismului în dezvoltarea urbanistică în interiorul staţiunilor există, noi avizăm PUZ – uri, dăm avize pentru autorizarea construcţiilor în staţiunile turistice. Ne vom exercita atribuţiile în sensul restrictiv şi în sensul în care dorim să stabilim pentru toată lumea odată şi pentru totdeauna că libertatea fiecăruia se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi – a conchis ministreasa.
Plajele sălbatice. Sau nu!
Problema plajelor sălbatice din Delta Dunării este una delicată. E mare lucru să îţi şi pese de mediu… altfel aplici varianta Sulina şi distrugi tot farmecul locului.
Dacă plaja de la Sulina va fi amenajată după tot tipicul şi va avea aceeaşi soartă cu fostele plaje sălbatice de la Vama Veche şi 9 Mai, plaja de la Sfântu Gheorghe îşi rezervă un statut special, şi bine face. Fără construcţii, fără civilizaţie, dar cu o mare problemă, din punctul de vedere al autorităţii de turism.
„Atât timp cât acolo vin turişti plaja trebuie organizată ca atare şi Ministerul Turismului are competenţa în organizarea activităţilor de pe plajă. După ce vom vedea exact ce capacitate are, ce posibilităţi sunt şi care este cadrul legislativ care se aplică, fiind o plajă cuprinsă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării atunci putem vedea ce se poate face, care sunt atribuţiile Ministerului Turismului şi cât poate interveni în activităţile care se desfăşoară acolo”, a declarat ministrul Turismului, neexcluzând varianta că plaja Sfântu Gheorghe ar putea fi omologată.
Legislaţie pentru operatorii de croaziere
„Am aflat de la Tour operatorii care fac croaziere că principala atracţie este Delta.
Încercăm să îi ajutăm în micşorarea taxelor, pentru că se pare că au probleme încă de la intrarea în ţară. Încercăm să vedem care este soluţia, pentru că porturile nu sunt în administraţia locală şi căutăm soluţia cea mai bună, pentru că nu poţi să omori această ramură a turismului, care pentru România – ţară riverană Dunării – ar putea fi o oportunitate foarte mare. Şi acest tip de turism a fost neinteresant pentru predecesorii mei, cert e că în acest moment noi ne concentrăm şi pe acest produs turistic, mergând pe acordarea unui sprijin operatorilor de croaziere printr-o legislaţie care să le micşoreze cheltuielile pe sectorul românesc al Dunării”. Fără comentarii. Ne vom întoarce!
„Vom reveni când va fi totul verde şi când aşteptăm de la administraţia locală proiecte pe care noi să le putem sprijini, pentru infrastructura specifică turismului şi am identificat un astfel de obiectiv, la Niculiţel, acolo unde se află un monument arheologic unic care cred că ar merita interesul şi sprijinul nostru financiar pentru a putea fi pus în valoare. Noi intenţionăm să venim în judeţul Tulcea şi să cheltuim din banii pe care îi avem alocaţi dezvoltării să cheltuim aici o sumă considerabilă pentru că este păcat de potenţialul uriaş care nu este exploatat aşa cum ar trebui”, a încheiat Elena Udrea. Tot fără comentarii.