Am fost în Deltă… iar. De data asta ca să constat pe propria-mi piele că vorba “Avem o ţară superbă, păcat că-i populată” e mult prea adevărată.
Dunarea
Am pornit pe Dunăre, am intrat pe canalul 36, apoi am urmat drumul pe canalul Şontea până în Zona Nebunu. Drum ocolit, prin sălbăticie, pentru a nu întâlni grătăriştii de deltă, cu motoare turate la maxim şi care nu dau doi bani pe liniştea deltei.
Delta
Am coborât la o platformă pescărească, unde dealtfel am şi mâncat peşte preparat ca la mama lui, pe plită, afară…. Fără multe alte comentarii, a fost o zi extraordinară, până în momentul în care am ajuns – din nou – în civilizaţie.
Delta
delta
Cum Canalul 36 s-a transformat – graţie prevederilor protecţioniste ale ARBDD – într-un soi de canal de centură, un bulevard mult prea tocit al şalupiştilor tulceni sau de aiurea, nolens-volens drumul de întoarcere trece pe aici.
E locul ideal pentru a observa în mediul lor tulcenii ieşiţi la iarbă verde şi peturi grămadă (fantastic cum pot sta ăştia lângă mormane de mizerie fără să fie deranjaţi! Am mai văzut o specie, cei care se feresc cu scârbă de gunoaie, fără însă a strânge măcar din imediata vecinătate. Şi la plecare colecţia de peturi de pe malul apei creşte, direct proporţional cu timpul liber petrecut în natură de semenii noştri).

În fine, pe 36 s-au dus la baltă, graţie unor jmekeri cu yaht, aparatul foto, un telefon şi cam tot ce era pe masă. Băieţii, aşezaţi confortabil la bordul navei Blue Flame (Congaz, prietenii ştiu de ce!) au făcut o manevră identică celei pe care o fac jmekerii la volan în dreptul unei tipe pe o ploaie infernală:au oprit brusc şi au plecat în trombă, suficient pentru nişte valuri adevărate…