Eolienele, problema complexa pentru mediu
Este bine de stiut ca Dobrogea, desi este vazuta de investitori ca fiind o zona cu potential energetic, este una din cele mai importante cai de migratie. Deci…avem de ales. Energie eoliana versus biodiversitate!
Agenţia Naţională de Protecţie a Mediului a elaborat un „Ghid metodologic pentru includerea aspectelor de mediu în procedura de evaluare a impactului asupra mediului”, o preluare a prevederilor europene adaptate realităţii româneşti, care prevede măsuri mai mult sau mai puţin clare pentru investitori, dar care aduce ca o noutate – şi ca o ultimă instanţă – măsurile compensatorii. „Acestea vor fi utilizate doar atunci când alte măsuri de siguranţă prevăzute de legislaţie nu au avut aplicabilitate, şi vor fi supuse consultării şi aprobării publicului înainte de a fi aprobate”.
Deşi pare o măsură bună, ghidul destinat Agenţiilor de Protecţia Mediului nu este nici pe departe un panaceu universal, fiind doar un „cod de bune practici” care nu va face să dispară studiile de cele mai multe ori eronate cu care se prezintă investitorii la birourile APM.
Studiul INCDDD recomandă studii de impact de minim un an
Studiul „Fundamentarea normelor privind turbinele eoliene şi parcurile de turbine ţinând cont de Directiva Păsări, Directiva Habitate şi Convenţia de la Berna, incluzând ca studiu de caz Dobrogea”, realizat şi prezentat de Zsolt Török, cercetător ştiinţific în cadrul INCDDD Tulcea, aduce o serie de recomandări privind modul de execuţie a studiilor privind potenţialul impact al echipamentelor eoliene şi instalaţiile anexe acestora, modul de analiză şi interpretare a datelor astfel încât să fie evidenţiat eventualul impact al centralelor eoliene atât la nivel local, cât şi la nivel regional sau chiar la o scară mai largă, dar şi caracteristicile elementelor patrimoniului natural care trebuie vizate de viitoarele studii de impact. Mai mult, potrivit studiului realizat, durata studiilor de impact înainte de construcţia centralelor eoliene trebuie să fie de minim un an de zile. În privinţa perioadei de monitorizare după construcţia centralelor eoliene, aceasta ar trebui să fie de minim şase ani în cazul avifaunei şi de mini trei ani în cazul florei, faunei şi habitatelor naturale.
Cu toate acestea, potrivit cercetătorului Zsolt Török, investitorii sau primarii nu ar trebui să fie îngrijoraţi de măsurile impuse de organismele de mediu: „Mi se pare puţin interesantă opoziţia asta a-priori faţă de investiţiile care se fac, iar eu nu mi-aş face probleme vis-a-vis de acest aspect decât dacă ar fi vorba de o directivă a Uniunii Europene. Rolul nostru, ca institut de stat, este să ne conformăm politicii guvernului şi să reducem cât mai mult impactul acestor investiţii. Dacă stricăm ceva la mediu nu vom plăti la fel de mult dacă stricăm la economie”.
Potrivit studiului realizat de INCDDD, zonele unde instalarea centralelor eoliene şi/sau a
parcurilor eoliene este considerată ca fiind o activitate care ar putea avea un potenţial impact negativ sunt Dealurile Tulcei – Tulcea, Somova, Beştepe – şi malul Mării Negre.
„Suntem catalogaţi cam ca o centrală nucleară”
Afirmaţia aparţine reprezentantului Asociaţiei pentru Politici Energetice din România (APER), susţine punctul de vedere al investitorilor în acest domeniu, acuzând instituţiile de mediu de incoerenţă şi de birocraţie excesivă. „Facem toate studiile şi suntem catalogaţi cam ca o centrală nucleară. Nu există coerenţă legislativă şi din această cauză investitorii sunt plimbaţi pentru un aviz de la Ministerul Mediului la Agenţia de Protecţie a Mediului, iar timpul de răspuns este exagerat de mare”, şi-a arătat nemulţumirea Dacian Nata, reprezentantul APER.
Afirmaţia acestuia este sustinuta şi de reprezentanta Gărzii de Mediu Tulcea, Gabriela Şopârlă, care a menţionat faptul că lipsa unui custode pentru Natura 2000 îngreunează foarte mult situaţia şi oamenii sunt pasaţi între Ministerul Mediului şi agenţiile de protecţia mediului fără să primească un răspuns coerent.
Situaţia transportului de energie este la limită
Dacă din punctul de vedere al protecţiei mediului situaţia este oarecum clară, din cel al transportului energiei produse de turbinele eoliene situaţia pare la limită.
„În acest moment numărul cererilor de racordare la reţeaua Enel este foarte mare. Sunt însă probleme deosebite în ceea ce priveşte modul de racordare a tuturor investitorilor la reţelele electrice, şi pe această temă purtăm încă discuţii cu reprezentanţii Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei. Această problemă nu este bine reglementată şi încă se mai caută soluţii şi se fac investigaţii în diversele legi emise în alte ţări cu referire la acest subiect. Anul trecut se vorbea despre 2000 de MegaWaţi însă numărul investitorilor care vor să facă parcuri de centrale eoliene în Dobrogea a crescut. Capacitatea reţelei Transelectrica de a dirija această energie către ţară este limitată, şi mai mult de 1500 de MegaWaţi nu pot fi evacuaţi din Dobrogea. 1500 de MegaWaţi reprereprezintă cele două căi principale de prin care se evacuează către ţară, o cale prin Măcin – Galaţi şi o cale prin Cernavodă. Deci, din punctul nostru de vedere, al celor care racordează centralele la reţea, situaţia este cam la limită, cu cererile de energie”, afirma reprezentantul Enel, Vasile Coşug.
Potrivit acestuia, până în prezent au fost solicitate autorizaţii de racordare la reţea în zonele Topolog – Casimcea, Valea Nucarilor – Agighiol – Tulcea, Baia şi Măcin, şi deocamdată foarte puţine societăţi comerciale producătoare de energie eoliană au primit avize favorabile.