Delta Dunarii, o oaza de liniste
Turism printre ruine. Caraorman – monstruozitatea din inima Deltei
La capatul unei calatorii in salbaticia canalelor Deltei, la capatul canalului Caraorman te intampina unul dintre cele mai oribile peisaje ale Deltei: schelete hade ale unor constructii de beton – silozuri, hale, magazii sau cazemate niciodata terminate, cu conductele si jgheaburile de ciment aferente – guri de puturi sau de canal de mult infundate, si un complex de sase blocuri degradate care nu au apucat sa fie locuite de muncitorii carora le erau destinate.
Satul, peisaj dezolant
Caraorman este amplasat in inima Deltei Dunarii, intre Bratul Sulina si Bratul Sfantu Gheorghe, la capatul Canalului Caraorman, ce se desparte de Dunare in apropierea localitatii Crisan.
Canalul Caraorman este si el o reminiscenta a megalomaniei comuniste, fiind sapat expres pentru amenajarile de santier, accesul utilajelor, al miilor de tone de materiale de constructii si, ulterior, pentru transportul barjelor ce urmau sa care nisipul pe Bratul Sulina, la vremea respectiva proiectul dovedindu-se devastator pentru ecosistemul Deltei Dunarii.
Satul este singura asezare din aceasta zona, iar imaginea oferita de ruinele care se doreau a fi, initial, cel mai mare combinat de sticla din Europa – datorita dunelor de nisip din zona – pun pe fuga turistii.
De 18 ani oamenii locului asteapta o minune, una care sa ii scape de monstruozitatea ramasa in urma ideii marete. Schimbarea regimului in Romania nu a adus localnicilor schimbarea in bine pe care o asteptau, dimpotriva.
Din tot arsenalul de la Caraorman au fost transferate Santierului Naval Mangalia doar doua macarale portuare, restul utilajelor si instalatiilor au fost … prada de razboi. Localnicii sustin cu tarie faptul ca ei nu au luat nimic, ci ca altii ar fi furat. Ce a mai ramas a fost concesionat unei firme private, care a vandut la fier vechi tot ce se putea vinde si a plecat fara sa ii pese de clauza contractuala potrivit careia locul ar fi trebuit curatat.
Ruinele alunga turistii
Satul se intinde pe o lungime de doar 3,5 kilometri si aproximativ 500 de metri latime si este situat pe grindul Caraorman. Populatia satului – aproximativ 500 de persoane – este formata din ucraineni, oameni gospodari si ospitalieri, care au ca ocupatie principala pescuitul.
Turism se face, dar la o scara foarte mica. Doar trei pensiuni sunt disponibile in Caraorman, iar sperantele de dezvoltare sunt infime. Alexandra Terente, proprietara unei case de oaspeti in Caraorman spune ca peisajul dezolant alunga turistii. Cei care vin aici ori nu stiu la ce sa se astepte, ori vin pentru padure, pentru pescuit.
Alaturi de renumitele vestigii ale -fabricii de nisip”, pe un teren nisipos de origine marina, s-a dezvoltat o padure de stejari unde se afla cel mai mare stejar din Delta, cu o varsta de 400 de ani si o circumferinta de patru metri. Padurea are un aspect subtropical datorita plantelor agatatoare si lianelor care ajung la lungimi de 25 de metri, iar dunele de nisip si vegetatia saracacioasa de pe dune contrasteaza puternic cu vegetatia luxurianta din restul Deltei.
Si blocurile au ramas pana azi in voia soartei, desi cu aproape patru ani in urma, acestea au fost cumparate la licitatie -de o firma din Constanta”. Primarul comunei Crisan, de care apartine Caraormanul, se declara invins de situatie. -De cand a cumparat blocurile, firma constanteana nu s-a atins inca de ele. Pana nu li se da in proprietate si terenul aferent, noii proprietari nu se vor apuca de repararea si finalizarea blocurilor. Eu nu pot sa le vand terenul, pentru ca nu am competenta”, spune primarul Vaniusa Artimov. Acesta a identificat si o solutie: preluarea imobilelor de catre Primaria Crisan, -dar nimeni nu vrea sa ne asculte, sa ne sprijine cumva.”
Investitii inutile si… ilare
In octombrie 2004 s-au finalizat lucrarile de constructie a unei sosele de legatura intre localitatile Crisan si Caraorman. Proiectul, finantat prin programul SAPARD, este o initiativa laudabila, dar atat timp cat nu este rezolvat accesul catre Crisan, soseaua este perfect inutila: intra in Caraorman doar pe o portiune de 300 de metri si nu este continuata pe strada principala, considerata coloana vertebrala a localitatii. Indicatoarele de curba periculoasa, limitare de viteza si borna kilometrica dau un aer modern soselei construite.
Aerul ilar este dat de gafele de montare a indicatoarelor: prima borna indica o distanta de noua kilometri pana in Crisan, iar indicatoarele de limitare a vitezei sunt puse exact invers, adica limiteaza viteza in afara localitatii si anunta sfarsitul limitarii de viteza la intrarea in localitate…
O alta investitie celebra este cea de-a doua scoala, construita in completarea vechii unitati scolare din localitate. Si ca o ironie, dupa constructia acesteia, finantata tot printr-un program SAPARD, din toamna lui 2005, din cauza lipsei de elevi cele doua scoli din Caraorman sunt nefolosite…
O alta Vama Veche, deltaica
Pentru iubitorii naturii pure, pentru fanaticii vamaioti o alegere potrivita ar putea fi Gura Portitei, la 50 de kilometri sud de Tulcea. Aici, in mijlocul unui pustiu ca de inceput de lume, se afla un complex format din 80 de casute de lemn, patru vile si un restaurant, toate situate pe o fasie de nisip de cateva sute de metri. Aventurierii isi pot ancora cortul pe malul mării deoarece aici nu exista un camping propriu-zis. Poate fi o senzatie unica sa te trezesti dimineata pe plaja cu gandul reconfortant ca tocmai ai economisit cam 50 de lei, cat ar costa o casuta cu doua locuri sau, si mai bine, 130 de lei, tariful pentru o camera dubla in vilele de trei stele. Trebuie sa stiti ca, desi Gura Portitei nu este o destinatie ieftina, preturile se situeaza undeva sub nivelul celor de pe litoralul consacrat.
***
Stejari si nisip pentru aventurieri
O alta destinatie interesanta este Caraorman. Aici, alaturi de renumitele vestigiile ale „fabricii de nisip”, pe un teren nisipos de origine marina, s-a dezvoltat o padure de stejari unde gasesti cel mai mare stejar din Delta, cu o varsta de 400 de ani si o circumferinta de patru metri. Padurea are un aspect subtropical datorita plantelor agatatoare si lianelor care ajung la lungimi de 25 de metri, iar dunele de nisip si vegetatia saracacioasa de pe dune contrasteaza puternic cu vegetatia luxurianta din restul Deltei. Preturile promovate de pensiunile din zona sunt foarte avantajoase, de la 200 lei pe zi, in pensiune completa.
***