Parodie (de) politica :-

“Nu am nici o indoiala ca mesterul Manole a bantuit sub diferite pseudonime prin toti Balcanii ca, pâna la urma, sa-si ia cetatenie romaneasca si sa se stabileasca definitiv la noi, unde tragedia lui nu constituie exceptia,ci *regula..*

“Trebuie sa-ti alegi locul unde vrei sa-ti ratezi viata”, spunea Cioran, iar aici e locul cel mai potrivit. În afara de începuturi, de lucruri neduse niciodata la bun sfârsit, de linsaje mediatice, ne mai reusesc, am spus-o deseori, înmormântarile. Si, mai ales,cele ale valorilor pe care le-am ignorat pe când erau în viata. La moartea lor: salve, militari, decoratii postume,cuvântari patetice urmate, în buna traditie daco-getica,de firestile petreceri. De vreo doua mii de ani încoace,Zalmoxe n-a avut încotro, se vede, a fost nevoit sa se obisnuiasca nu numai cu mirosul de vin, ci si cu cel de mici si sarmale. Si sa descopere si el, precum întristata adunare, ce mari valori i-au ajuns la sân.

Acum ne aflam înaintea altui început. Nu ma gândesc la noul guvern – nou, partial, dar foarte vechi prin maniere –, ci la faptul ca lumea a trebuit sa înteleaga, în sfârsit, ca situatia este mult mai grava decât pare, ca bogati si saraci, specialisti sau ignoranti sunt obligati sa-si puna, cu neliniste, câteva întrebari despre soarta noastra, despre ce se va întâmpla mâine. Sau, cum aud tot mai frecvent: ce se va alege de noi?

În ultimele zile, si nu chiar din întâmplare, mi-am amintit o întrebare rostita cu toata duritatea de Emil Cioran într-o carte de tinerete,
Schimbarea la fata a României: „Doamne! Ce vom fi facut o mie de ani?! Toata viata noastra, de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns
sa ne dam seama ca n-am facut nimic…“

Sigur, despre cele ce ni s-au întâmplat în cele doua milenii, nu este locul si momentul sa discutam. Trecutul a fost cum a fost, cu înaltari si caderi, dar cele ce se petrec în aceste zile ne fac sa ne întrebam cu spaima:
„Doamne, ce am facut în ultimii douazeci de ani?“ Si, iarasi, fiindca nu avem de ales, trebuie sa ne amintim raspunsul filosofului, si anume, ca „nu avem nimic înapoi pentru a avea regrete“. Din nefericire, totul trebuie început iarasi, dar din alt punct. Fireste, daca vrem sa existam..

De la mzeria comunista la cea capitalista, drumul a fost neasteptat de scurt,mai aes ca nu s-a facut absolut nimic pentru a ne determina sa o uitam pe cea dintâi. Cât despre cauze…, sunt convins ca, oricât ar parea de ciudat, analfabetismul ne-a ajutat sa ramânem o insula latina într-o mare slava, dar a-l întretine în continuare, mi se pare înspaimântator.

De doua decenii, nu facem decât sa ne cultivam cu îndaratnicie defectele.
Învatamîntul, ignorat, supus unor neîncetate reforme, terorizat de politica si de subfinantare, este într-o situatie disperatã. Cartea nu mai intereseaza nici macar în vorbe. Demagogii au omis-o demult din promisiunile lor. Foamea si saracia nu au nici o legatura cu instructia si cu libertatea.
De aceea, mai grava decât brutala criza economica, mi se pare criza morala.
Nimeni nu mai raspunde de nimic, toti striga, ameninta si se urmaresc unii pe altii zi si noapte. De doua decenii, mahalaua s-a întins peste tot ca o pedeapsa. Politicienii de azi nu au fost capabili sa faca ceva pentru tara sau sa respecte legile pe care ei însisi le-au facut, ci se lupta pentru ocuparea micilor ecrane pe care nu-si mai au loc actorii si valorile adevarate.

De “pe sticla” tv s-a condus si se conduce tara, de acolo s-a pronuntat justitia, acolo s-au frânt destine, s-au conturat biografii false, valori
false, tara ajungând un rai al neispravitilor si haitasilor. Un trist fight club. Sau, pentru a ne mentine în limitele spatiului nostru spiritual, mi se pare mult mai convingatoare explicatia data de compozitorului german Flechtenmaher regelui Carol I, care a dorit sa afle de ce autorul Imnului
intentiona sa paraseasca definitiv România: „Prea mult p…mo-tii, Majestate!“

Astazi, cred ca doar înjuratura ne mai apartine, caci în rest, s-a vândut tot si nu s-a pus nimic în loc. A disparut, cum încerca sa glumeasca cineva, chiar si praful de pe toba!
E adevarat, am trait atâtia ani în minciuna si fals încât nu e de mirare ca adevarul nu mai este luat în serios si nu are asupra oamenilor efectul pe
care ar trebui sa-l aiba. Criza începe sa ne deschida ochii, facându-ne sa întelegem ca eterna întrebare „Doamne ce se întâmpla cu noi?“ îsi asteapta raspunsul.

Exista, fireste, un scepticism al lasilor, o imbecila lene intelectuala, dar si o teama a celor mai multi de a înfrunta realitatea. Ma urmareste înca imensa iresponsabilitate a celor peste 73% dintre inconstientii sau disperatii, mai degraba, care-si doresc un conducator puternic. Si asta, dupa numai doua decenii de la împuscarea celuilalt. Sigur, toate sunt bipolare: plus si minus. Poate ca de dragul echilibrului în lume, noua,
celor din Est, ni s-au dat mai ales raul, suferinta, orbirea.

Si pentru ca -am citat pe Cioran, nu pot sa trec cu vederea unul din avertismentele sale: „Tiranii sunt mari cunoscatori ai oamenilor. Nu sunt cretini. Ei stiu cum poti manipula oamenii, pâna unde poti merge. Un tiran imbecil, asa ceva nu exista. Tiranii sunt oameni care vor sa faca experiente, care înainteaza tot timpul, merg pâna la capat, pâna la momentul când totul se duce de râpa.
Istoria e pe trei sferturi istoria tiraniilor, a sclavajului omenesc.“

În loc sa învete din experienta altora, politicienii nostri izolati de lume repeta idei si momente asupra carora istoria si-a dat verdictul. Dupa dorinta de sânge proaspat, dupa lupta cu batrânii si cu bautorii de cafea, ar mai ramâne în arsenalul politic expirat înca un vis al Raposatului, care s-a îndeplinit abia dupa moartea lui: *omul nou*.

Pentru cunoscatorii realitatii românesti, nu este un secret ca acesta a aparut abia dupa Revolutie. Si, mai mult, el ne conduce spre cele mai înalte culmi ale…capitalismului! *Este la îndemâna oricui sa-l recunoasca: incult, agresiv, nesatul, mitocan, demagog, versatil*.

Augustin BUZURA

De ce m-ai prins in pumnul tau,
Si m-ai fortat? Tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
Cand tu ma strangi atat de rau?

Primar ca tine-am fost si eu
Si-am renuntat la primarie
Si mila trebuia sa-ti fie
De plansul si mandatul meu!

……………..

Asa plangea un ardelean
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis Basescu dupa
Ce-l tot strivise an de an.

Scarbit de fapta ta cea rea,
Degeaba-l plangi pe Boc cu zile.
Ci mergi spasit acum si zi-le
Clujenilor isprava ta.

Iar ca poet, zi-le c-ai vrea
Sa aperi orice vietate
Oricat de fara-nsemnatate
Si cu oricata voluptate
In cur, saraca, te-ar pupa…

UN COPY/PASTE DE LA OBIECTIVUL TULCEAN

Zice Suzi în Obiectiv, app de vizita iminentă (sau iminenta…?) a Băsescului, iar eu nu pot să nu o postez aici. E muult muult prea faină ca să o ţin numai pentru noi…

“Primul Băse al ţării, cu sau fără Prima Doamnă şi sigur fără Prima Udre, vine astăzi să ne vază la noi acasă, să ne ia pulsul din criză, să ne consulte la Aeroport, să ne super protejeze ariile cât se poate de naturale şi cariile asemenea din economie, să ne facă la toţi cu mâna, să ne pupe, să ne pupe mâna, să facă podu’, să ne fluture perspectiva şi directiva, să batem câmpii dimpreu­nă despre infra­struc­tură, să între­rupem co­man­da şi sarabanda dinspre Cen­tru, să ne uităm la vaporaşe, să între­deschidem festi­vităţi, să exer­săm aplauze, cu ochii ţintă în gura lupului, a lupului de mare hămesit de mulţime, care face baie în ea şi se răcoreşte la…ţurloaie, că ce bine-i cu Preşedintele de jur împrejur, chiar şi din al doilea tur, cu ţiganca lui împuţită, cu găozarii, toţi până la unu, cu păsăricile, şi călare şi pe jos, şi cu tâmpiţii, heeei, ce de întâmplări (!) şi amintirea încă proaspătă a şuviţei dispărută în neantul istoriei, probabil şi într-un manual din care învaţă tâmpiţii cu specializarea găozar, că de-aia e istorie, să ţinem dracului minte că astăzi, 13, nu contează luna, anul, mandatul, pro­gramul, locul, plane­ta sau conste­laţia, ni se întâmplă.
Şi-o să fim acolo, lângă S.P.P.-işti, lângă L.S.D.-işti, lângă gurişti, prin­tre P.N.L.-iştii deghizaţi, în spa­tele fostului F.S.N., a codului P.U.C. şi P.A.C. şi printre toate iniţia­lele bez­me­tice care ştiu să aplaude din memorie chiar şi lângă o poză, în amin­tirea Cincinalului şi a Cana­lului, pentru că suntem cu toţii Oamenii Preşedintelui, aşa, ca-n film, ca-n filmele cu proşti, ca-ntr-o comedie grotescă în care fiecare râde pentru că şi-a uitat temeinic rolul şi ce bine-i iese partea de figuraţie unde e natural şi sincer, aşa, ca Băse al nostru, al tutulor românilor, că aşa scrie în Constitu­ţie şi doar de-aia.”

Plăcut? Eram sigură…!

BASESCU: BAIE DE MULTIME LA TULCEA. DE SEZON.
Zilele acestea bâlciul tulcean numit pompos Zilele Municipiului a fost întregit şi de prezenţa aparent fără un scop precis a preşedintelui României, Traian Băsescu.

Pe scurt (cât de scurt s-a putut…) vizita s-a petrecut după cum urmează:
În timp ce prima doamnă a ţării şi-a rezervat timp să se “ocupe” de Acvariu, şeful statului a venit direct la Sala “Mihail Kogălniceanu” din municipiu unde era aşteptat de o sală aproape plină cu conducerile Consiliului Judeţean, Prefecturii şi Primăriei, cu şefii deconcentratelor, primari şi trei parlamentari P.D.L.

În ţinută lejeră, destins, permanent zâmbitor şi pus pe poante, cum de regulă este văzut în vizitele prin ţară, preşedintele Traian Băsescu a ţinut să înceapă dialogul cu tulcenii printr-un comentariu despre criză, despre starea de moment a economiei naţionale în raport cu economiile altor state europene, despre cum şi cât mai trebuie să strângem cureaua pentru a depăşi criza. Preşedintele a preferat să vorbească el mai puţin şi mai mult oamenii să-şi spună problemele care îi apasă, în măsura în care acestea intră în competenţele şefului statului. S-a văzut, de altfel, că niciun primar nu a ridicat probleme de securitate naţională, de terorism, de politică externă, de diplomaţie, treburi de care se ocupă îndeobşte un şef de stat, iar şeful statului era conştient din startul întâlnirii că o să fie abordat despre necazuri “pământeşti”, despre ravagiile crizei prin comunităţi, treburi de competenţa premierului Boc.

Niculache Peiciu, primar P.S.D. de la Izvoarele, s-a ridicat primul. Peiciu a ţinut să afle şi Preşedintele că are pentru Izvoarele un proiect cu finanţare de la guvernul elen de 3,1 milioane de euro, pentru infrastructura comunei, dar nu poate obţine cofinanţarea de 20% (circa 500 mii de euro) de la statul român pentru ca proiectul să se deruleze.
Enache Dumitru, primar P.D.L. de la Stejaru şi preşedintele Asociaţiei primarilor tulceni, a făcut un comentariu şi a încolţit cât a putut birocraţia de care se lovesc primarii pe atragerea de fonduri structurale, dezvoltând piedicile care s-au pus pe măsura 322.

Şi Ichim Andone, primarul de la Măcin s-a plâns Preşedintelui de greutăţile întâmpinate în accesarea de fonduri, atragerea fiind singura şansă pentru Măcin. Şi nu în ultimă instanţă, i-a readus Preşedintelui în atenţia oful măcinenilor, podul.

Ilie Ştefan, primarul de la Luncaviţa a ieşit în faţa şefului statului cu o singură doleanţă: desfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului şi trecerea terenurilor pe care aceasta le mai deţine, la Primării. De aici, spunea el, şi posibilitatea de atragere de fonduri la bugetul local.

Interesantă şi la obiect ni s-a părut intervenţia primarului de la Isaccea, Ilie Petre. Despre Natura 2000 şi piedicile pe care le pune aceasta în dezvoltarea copmunităţilor şi despre trecerea Ro-Ro.

Şi nu în ultimul rând, primarul tulcean Constantin Hogea, i-a povestit şefului statului, foarte pe scurt (credeţi voi…!), despre un film din ciclul descentralizărilor pe care l-a mai văzut: preluarea medicilor din şcoli şi a asistenţilor medicali la Primărie, dar fără sursă de finanţare, şi preluarea cheului de la Transporturi.

Pentru fiecare primar care s-a ridicat să spună ceva a avut şi preşedintele Băsescu un răspuns, asigurând că nu are competenţa, dar va transmite problemele primului ministru Emil Boc.

Pe scurt din răspunsuri: pentru Izvoarele, 20% cofinanţare pot fi luaţi din bănci cu garanţie guvernamentală. Pentru Enache: da, este birocraţie. Pentru Andone: transparenţă. Despre pod: ştiu de 10 ani. Pentru Ilie: Ro-Ro după 2014. Pentru Hogea: găsiţi surse de finanţare salarii.

După întâlnirea de la sala “Mihail Kogălniceanu”, preşedintele Traian Băsescu a ieşit la o baie de mulţime, luând la pas Piaţa Civică, Târgul meşteşugarilor şi faleza cea mustindă de umbreluţe, mici, bere şi tiribombe.

Mai venim şi la anu`….

P.S. Uitasem să vă spun despre scopul acestei vizite… POtrivit unui fel de comunicat emanat de Consiliul Judeţean, “vizita face parte dintr-o serie de întâlniri iniţiate de domnul preşedinte Traian Băsescu şi reunite sub titlul «Preşedintele, în dialog cu auto­rităţile locale, despre criza econo­mică»”. Clar, da?